Copii din Namibia canta in romana

Toate marginile pământului trebuie să audă Evanghelia, apoi va veni sfârşitul (Matei 24:14). În luna noiembrie 2012 am ajuns la una din marginile pământului. Mai exact în nordul Namibiei la tribul bushemnilor. Împreună cu evanghelisţii Stewe H. şi Cornel C. timp de o lună am ajuns cu evanghelia în peste trei zeci de sate. În majoritatea din aceste sate nu a fost nimeni niciodată să predice evanghelia şi nu au văzut în viaţa lor cum arată o Biblie. Nu voi uita lacrimile multor oameni care au auzit pentru prima dată de Paradis, un loc în care nu va mai fi foametea care la ei bântuie zilnic, nu vor mai fi boli pe care ei le îndură cu mare greu deoarece medicii şi farmaciile nu au ajuns la ei; nu va fi lipsă de haine cum au acum, unii nu şi le-au dat jos de pe ei de ani de zile căci nu au multe la număr. Aceşti oameni trăiesc o viaţă foarte grea. Cei mai mulţi nu au văzut pâine în viaţa lor, mănâncă ce culeg din tufişuri şi ce vânează cu arcul sau suliţa. Îşi aprind focul cu două bucăţi de lemn căci nu ştiu de chibrite. Nu au multe lucruri în micile lor colibe, la unele nu au nici uşă. Majoritatea sunt analfabeţi, căci şcolile în unele sate au fost abandonate de profesori, pentru că nu este uşor să locuieşti în junglă.

Toţi cei care au auzit evanghelia au primit-o cu mare bucurie şi peste trei mii de oameni au răspuns chemării la pocăinţă. După predică au fost învăţaţi câteva cântări în engleză, au fost învăţaţi să se roage şi cum să trăiască în sfinţenie. În unele sate am lasat noi testamente în engheză şi afrikans, căci încă ei nu au o limbă scrisă şi nu există traducere a Bibliei în limba lor. S-au făcut rugăciuni pentru cei bolnavi în încheierea programului şi s-a alocat timp pentru mărturii. Puterea lui Dumnezeu a vindecat mulţi care sufereau de diferite boli şi dureri, totodată foarte mulţi dintre ei au fost eliberaţi de sub stăpânirea demonilor. Foate mulţi în timpul rugăciunii cu punerea mâinilor tremurau, strigau, cădeau jos, acestea fiind semne ale eliberării spirituale şi mărturiseau uşurare şi dezlegare. Apoi au fost lăsate pentru fiecare familie bunuri materiale, alimentele de bază, ulei, zahăr, făină, porumb, ceai, macaroane. Probabil că ce au primit le-a ajuns pe trei sau patru zile, dar unele sate erau părăsite din cauza foametei şi comparativ că mâncarea lor din tufişuri frunze, şopârle, ce le-am oferit pentru ei a fost o minune de la Dumnezeu.
În acest trib sunt încă multe zeci de sate care aşteaptă evanghelia, o bucată de pâine şi o pereche de papuci sau o haină, pe care cei mai mulţi din lumea modernă nu le mai folosesc sau le aruncă la gunoi.